Îi plăcea
să spună despre sine că este un om simplu, din popor. Poate că
tocmai de aceea fusese ales primar. Era un oraş de provincie, cu
fabrici puţine, dar cu multe cafenele şi magazine, cu cluburi de
noapte şi biserici. Ce făceai noaptea, reparai ziua. Erau şi
câteva cabinete de ginecologie.
 | |
| Foto: Diana Topan |
După ce
a fost ales, Pompiliu Gonţu a decis să facă mari schimbări
în primărie. Voia să lase ceva în urma lui. În prima zi şi-a
cunoscut colegii, au băut şampanie şi au mâncat pişcoturi. În
ziua a doua, a introdus câteva rânduri în regulamentul de ordine
interioară. Nimeni nu mai avea voie să intre în primărie fără
pantaloni lungi sau fustă de lungime potrivită. La sugestia
şoferului, primarul a introdus şi un paragraf referitor la blugii
sfârtecaţi, care erau încă la modă. Nici aceştia nu erau
permişi. Regulamentul a intrat în vigoare imediat. Mai mulţi domni
în pantaloni scurţi şi doamne în fuste considerate de jandarmul
de la intrare ca fiind indecente au fost întorşi din drum.
În
următoarea zi, în faţa uşii primarului era coadă. Vreo treizeci
de oameni voiau să intre în audienţă. Erau cei care nu fuseseră
lăsaţi să intre în ziua precedentă. După ce i-a ascultat,
primarul a hotărât să se confecţioneze fuste lungi de culoare
neagră, simple, stil sac, care să le fie împărţite oamenilor
care au treabă în primărie. Din bucăţile mai mici de material, a
hotărât să se facă basmale, pe care urmau să le poarte femeile
căsătorite şi bărbaţii chei. Primarul nu suporta bărbaţii fără
păr pe cap, i se păreau unsuroşi.
Apoi,
Pompiliu Gonţu a mai introdus un paragraf în regulament: în
fiecare dimineaţă, înainte de începerea programului, angajaţii
urmau să cânte imnul României şi să recite Tatăl Nostru. Ca nu
cumva să uite, şi ca totul să fie cumva centralizat, în jurul
orei opt, dacă doreau să apeleze pe cineva, din telefoanele
angajaţilor se auzea, recitată de Pompiliu însuşi, cu un patos de
invidiat, rugăciunea Tatăl Nostru. În primele zile de mandat,
primarul a introdus şi accesul cu cartele pe coridoarele şi în
birourile instituţiei, pentru angajaţii primăriei. Pentru asta, a
comandat special unei firme din Viena cartele în formă de cruce,
care puteau fi purtate cu pioşenie la gât.
În fine,
ultima măsură pe care Pompiliu Gonţu a luat-o înainte de a se
concentra pe împărţirea bugetului a fost tot o modificare a
regulamentului de ordine interioară. Astfel, începând din acea zi,
accesul preoţilor şi călugărilor cu sutane scurtate, de
preferinţă până deasupra genunchilor, era nu doar permis, ci
chiar de dorit. Era vară şi vremea îndemna la visare.
Niciun comentariu: