Rubin în soare - Fabrica de fericire

marți, 26 februarie 2019

Rubin în soare




Lumina după-amiezei creează o aură în jurul creștetului pisicii așezate pe pervazul ferestrei, mă privește cu ochi verzi și tăioși; prin perdeaua albă de organza soarele pare înghețat și pentru o clipă mi se pare că văd dealurile acoperite de un strat gros de omăt; dar eu știu că afară e bine, primele flori se încălzesc în lumină și pământul reavăn se lipește de tălpile pantofilor; labele câinilor se umplu de noroi și la fel și hanoracul meu, când ei îmi cer un strop de atenție și un biscuit; aerul e auriu, aurul e de aer; mugurii se umflă văzând cu ochii, pământul mustește de sevă, câinii urlă a dragoste în timp ce cățeaua în călduri se plimbă nepăsătoare prin fața casei;
Foto: Lucian Petru Goja
mierla din pin își drege vocea, cântă numai când are chef, încă primăvara nu a convins-o; pe o bucată de lemn am găsit o furnică, am aruncat lemnul în foc cu totul și pe urmă am plâns; apoi am văzut un păianjen într-un colț al camerei și m-am bucurat; ziua e ca o promisiune pe care nu știi dacă să o crezi și parcă nu ai curajul să renunți la cana obișnuită de vin fiert; vinul fiert e pentru iarnă, vara merge berea, dar care o fi băutura oficială a primăverii, te întrebi, primăvara e o struțocămilă, nici măcar nu e un anotimp, savanții spun că în curând vom avea doar două anotimpuri, clare, cinstite, fără promisiuni deșarte, fără dorul acesta nedefinit care mă cuprinde când aud pârâul umflându-se,
Foto: Lucian Petru Goja
fără duioșia pe care o simt când văd o râmă croindu-și drum prin grădină, fără așteptarea după fiecare boboc de floare, fără oboseala din tot corpul, fără deznădejdea începutului, a vieții care răbufnește și care va sfârși inevitabil, într-un mod mult mai puțin spectaculos; dar cine sunt eu să judec, cine sunt eu să decid asupra vieții și morții, fie ea și a unei furnici, cine sunt eu să spun ce e frumos și ce e urât, eu sunt doar o bucată de carne pătrunsă de lumina înșelătoare și care, pentru o clipă, se crede rubin.

Niciun comentariu:

@diana.topan