N-am apucat până acum să scriu despre bucuria de duminica trecută.
Despre incredibilul rezultat la alegerile europarlamentare și despre
iubirea și încrederea în conaționalii mei pe care el mi l-a
trezit. A fost mai mult decât am sperat, a fost o reacție de
descătușare care mi-a demonstrat că nu suntem, așa cum scria Ana
Blandiana, un popor vegetal.
 |
| La vot, în Dublin. Foto: Manuela Cristea |
Am văzut disperarea celor din diaspora, care au fost nevoiți să
stea la cozi imense. Și, în final, mulți dintre ei să plece acasă
fără a putea vota. Votul lor ar fi schimbat, cu siguranță,
rezultatul alegerilor. Știu că acum se simt frustrați, și sper ca
frustrarea aceasta să nu fie doar o înghițitură în sec, ci să
se transforme în voturi la următoarele alegeri. Căci urmează încă
trei runde de alegeri extrem de importante. Am câștigat doar o
bătălie, urmează un întreg război.
 |
| Români așteptând să voteze la Lyon. Foto: Oana Todea |
Știu, e deja târziu pentru a-mi manifesta bucuria. Viața merge mai
departe și leprele de la putere fac în continuare ceea ce știu ele
să facă: să înșele și să fure. Cei întemnițați sunt
înlocuiți cu alți penali. „Noul PSD” reciclează fețe de care
ne-am plictisit de mult, fețele unor oameni care și-au dovedit deja
necinstea. În Parlament, formula e aceeași, și opoziția nu își
poate promova proiectele. Vinovații pentru dezastrul din diaspora
din 26 mai refuză să plece. Dragnea a fost închis, dar oamenii lui
de încredere au rămas. Nu a fost el singurul vinovat. Nu a fost el
singurul corupt, singurul responsabil pentru situația în care
România se află azi.
Dar avem poporul aproape. Acum știm asta, e fapt dovedit. Oamenii au
spus, cu o majoritate covârșitoare, că nu mai vor ca politicul să
intervină în justiție și că vor pedepsirea corupților. Ei nu
pot fi ignorați. Politicienii trebuie să țină cont de voința
lor. Altfel, politicienii vor dispărea, mai devreme sau mai târziu.
În închisori, unii, în uitare, alții.
În dimineața zilei de 26 mai, motanul meu, Mițu, mi-a tras cu
ochiul. Am luat gestul ca un semn bun. Și a fost. Aveam nevoie de
semne bune. Aveam nevoie de optimism. Ziua aceea s-a încheiat după
multe ore de call center, după vești bune și vești proaste, după
emoții de toate felurile. Dar s-a încheiat cu o explozie de
bucurie.
Acum, ziua aceea începe să fie uitată. Mergem mai departe. Oamenii
vor rezultate. De multe ori, ei uită că acestea au fost alegeri
pentru Parlamentul European, nu pentru Parlamentul României. Ei vor
schimbarea ACUM. Va trebui să avem răbdare. Să luptăm în
continuare. Și să ne păstrăm entuziasmul. Am văzut că votul
nostru face diferența. Am văzut că împreună suntem puternici. Nu
trebuie să uităm că avem în față alegerile prezidențiale,
locale și parlamentare. Care sunt cel puțin la fel de importante.
Trebuie să fim vigilenți și implicați.
Acum știu că putem scoate România din impas. Că putem opri exodul oamenilor. Că putem
avea o țară cu adevărat frumoasă, în care să fie promovați oamenii cinstiți, competenți și bine intenționați. Trebuie doar să credem în noi. Și să
luptăm.
Niciun comentariu: