26 mai, ziua în care Mițu mi-a tras cu ochiul - Fabrica de fericire

duminică, 2 iunie 2019

26 mai, ziua în care Mițu mi-a tras cu ochiul




N-am apucat până acum să scriu despre bucuria de duminica trecută. Despre incredibilul rezultat la alegerile europarlamentare și despre iubirea și încrederea în conaționalii mei pe care el mi l-a trezit. A fost mai mult decât am sperat, a fost o reacție de descătușare care mi-a demonstrat că nu suntem, așa cum scria Ana Blandiana, un popor vegetal.
La vot, în Dublin. Foto: Manuela Cristea

Am văzut disperarea celor din diaspora, care au fost nevoiți să stea la cozi imense. Și, în final, mulți dintre ei să plece acasă fără a putea vota. Votul lor ar fi schimbat, cu siguranță, rezultatul alegerilor. Știu că acum se simt frustrați, și sper ca frustrarea aceasta să nu fie doar o înghițitură în sec, ci să se transforme în voturi la următoarele alegeri. Căci urmează încă trei runde de alegeri extrem de importante. Am câștigat doar o bătălie, urmează un întreg război.
Români așteptând să voteze la Lyon. Foto: Oana Todea
Știu, e deja târziu pentru a-mi manifesta bucuria. Viața merge mai departe și leprele de la putere fac în continuare ceea ce știu ele să facă: să înșele și să fure. Cei întemnițați sunt înlocuiți cu alți penali. „Noul PSD” reciclează fețe de care ne-am plictisit de mult, fețele unor oameni care și-au dovedit deja necinstea. În Parlament, formula e aceeași, și opoziția nu își poate promova proiectele. Vinovații pentru dezastrul din diaspora din 26 mai refuză să plece. Dragnea a fost închis, dar oamenii lui de încredere au rămas. Nu a fost el singurul vinovat. Nu a fost el singurul corupt, singurul responsabil pentru situația în care România se află azi.
Dar avem poporul aproape. Acum știm asta, e fapt dovedit. Oamenii au spus, cu o majoritate covârșitoare, că nu mai vor ca politicul să intervină în justiție și că vor pedepsirea corupților. Ei nu pot fi ignorați. Politicienii trebuie să țină cont de voința lor. Altfel, politicienii vor dispărea, mai devreme sau mai târziu. În închisori, unii, în uitare, alții.
În dimineața zilei de 26 mai, motanul meu, Mițu, mi-a tras cu ochiul. Am luat gestul ca un semn bun. Și a fost. Aveam nevoie de semne bune. Aveam nevoie de optimism. Ziua aceea s-a încheiat după multe ore de call center, după vești bune și vești proaste, după emoții de toate felurile. Dar s-a încheiat cu o explozie de bucurie.

Acum, ziua aceea începe să fie uitată. Mergem mai departe. Oamenii vor rezultate. De multe ori, ei uită că acestea au fost alegeri pentru Parlamentul European, nu pentru Parlamentul României. Ei vor schimbarea ACUM. Va trebui să avem răbdare. Să luptăm în continuare. Și să ne păstrăm entuziasmul. Am văzut că votul nostru face diferența. Am văzut că împreună suntem puternici. Nu trebuie să uităm că avem în față alegerile prezidențiale, locale și parlamentare. Care sunt cel puțin la fel de importante. Trebuie să fim vigilenți și implicați.
Acum știu că putem scoate România din impas. Că putem opri exodul oamenilor. Că putem avea o țară cu adevărat frumoasă, în care să fie promovați oamenii cinstiți, competenți și bine intenționați. Trebuie doar să credem în noi. Și să luptăm.



Niciun comentariu:

@diana.topan