adevărul, păpușă de cârpe roasă de șoareci

 

FOTO: Lucian Petru GOJA

azi nu mai ești în fiecare gând al meu și totuși

orice cuvânt al tău pentru mine e breaking news

gesturile tale sunt demne de pus în ramă

îmi spui: nu pleca urechea la țipetele lor iritate

tu să strigi în piața publică

”regele e gol!”. E timpul să ne frecăm la ochi

să ne pișcăm de mână să ne tragem câte o palmă

e timpul să acceptăm ceea ce știam de multă vreme

șoapta să se transforme în strigăt

oglinzile să fie șterse de praf

luminile să fie aprinse

iar adevărul, păpușă de cârpe roasă de șoareci

să fie curățat de pânzele de păianjen ale iluziei

și atârnat pe perete în locul icoanei.

îți spun: vinovații de azi și de mâine

sunt cei fără de somn cei ce măsoară cu aceeași riglă

faptele lor și ale altora cei care își ridică privirea

și îl privesc mereu pe celălalt în ochi

iar pentru toate aceste lucruri

ei nu vor fi iertați niciodată în timpul vieții lor

doar după moarte li se va ridica un mausoleu

la care vor plânge cei care înainte îi înjurau.

îmi spui: nu pleca urechea la sudalmele lor

timpanele ți se vor vindeca vânătăile vor căpăta din nou

culoarea roză a pielii chiar și sufletul

uită după o vreme puroiul rănilor mușcate

dar adevărul va rămâne veșnic la locul lui

pe perete, în locul icoanei

și un întreg popor îl va privi în ochi.

îmi șterg obrazul de scuipații lor; privesc înainte

toate vorbele lor veninoase n-au reușit

să țeasă un veștmânt regelui.