 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
Claxoanele îndepărtate ca niște sirene
de vapoare pe marea ridată
sărutul moale pe burta pisicii
o urmă de parfum pe fularul uitat în cafenea
toate aceste lucruri care te fac să te simți viu
senzația unui singur strop de ploaie pe dosul palmei
și sentimentul că dincolo de el e mult mai mult
ceva ce nu poți cuprinde cu mintea
poate doar într-o străfulgerare a sufletului
ca atunci când îți imaginezi cum ar fi
să te plimbi pe Marte cu picioarele goale
și vezi nisipul plajei într-o seară de iarnă
sau cenușa focului din curtea bunicilor
în care îți plăcea să te scalzi în copilărie
astfel de lucruri nu se spun cu voce tare
ele apar ca ploaia în toiul nopții
râcâie monoton epiderma sufletului
lasă în ea urme acide
prin care supurează îndoiala
că ești mai mult decât o aglomerare de celule
înzestrată cu simțuri
că dincolo de acest trup pe cale de descompunere
exiști.
Niciun comentariu: