Darul

 

FOTO: Lucian Petru GOJA   

Când smoala curge peste cartier

cu liniștea și tenacitatea mareei

când vântul rupe obrajii în mii de cioburi

ce cad cu zgomot pe asfalt

umbrele trec pe stradă ca niște miriapode

ieșite din adâncuri clisoase

între tine și ele e doar o oglindă

foamea lor e foamea sufletului

uitat de ani într-o debara prăfuită

nimic nu te mai poate salva acum

nici privirea goală a trecătorului epuizat după o zi de muncă

nici lumina stropilor de apă ce picură chinezește din streșini

nici atingerea botului umed al pisicii

tânjind după un strop de căldură

ești un snop de oase uscate legate cu fundă

un dar ce rătăcește între adrese greșite

o umbră lunecând peste imagini îngălbenite

ferecate cu drugi de oțel.