 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
în sufletul meu se aud câinii cum latră
şi ploaia cum picură peste oasele curate
adun rugina zilelor într-o grămăjoară
o mătur cu palma peste ochii obosiţi
de prea lunga aşteptare
în mine nimicul capătă forma
visurilor ofilite înainte de vreme
în mine culorile-s şterse
ca în lucrarea unui pictor ce nu-i mai vede rostul
lumina îşi scrie demisia
o lovitură amorţitoare în mijlocul frunţii
ziua de azi e ziua de ieri
ziua de ieri e ziua de mâine
„acum” e inconsistent ca aerul iernii
ca zăpada murdărită de sânge.
Niciun comentariu: