FOTO: Lucian Petru GOJA |
lumina înseamnă pentru fiecare altceva
căldura lumânării din căsuţa albastră de porţelan
tandreţea aurie din casa de bezea a bunicilor
cu sunet de lătrat de câine şi cântec aspru de cocoş
într-o dimineaţă târzie de vară
cu gust de cicoare şi dulceaţă de prune cu rom
cu mâini uscate de hârtie creponată
care mângâie obraji mici şi rumeni
cu dojeni rostite cu glas moale
lumina aceea de ceai de mentă cu lămâie
prin care se iţeşte fericirea imponderabilă
nerăbdarea copilului de a se ascunde între meri
cu coroane rotunde pline de poveşti cu detectivi
lumina verde şi albastră de pe strada tăcută
unde fiecare casă are un nume
şi fiecare familie o poveste ştiută
lumina care se sparge peste dealurile cu castani
ca un glob de sticlă în mâinile unui copil vesel
lumina-fâşie prăfuită şi veche
din podul unei familii cu istorie
unde dansează păpuşi şi păianjeni
în cântecul surd al unui cuib de viespi
lumina de miere şi vocile fără colţuri ale morţilor
captive pe veci în fereastra căsuţei de porţelan.
Niciun comentariu: