FOTO: Lucian Petru GOJA
(cu gândul la Ion Stratan)
cu vorbe și glume înecam apa fricii
și răul pe care îl știam nesupus
din haosul lumii noastre de care
credeam că totul deja a fost spus
atunci sorbeam cu nesaț din ulcioare
spre rai încercam să călcăm o cărare
dar vocile noastre atunci la apus
cădeau pe sub masă ricoșau în bombeu
și gândul nostru inocent cam ateu
cu sorbituri de vin ajungea la apogeu
Abia atunci am remarcat cum se țese
revolta generației, revolta de mătase
Acolo printre sticle în acel așezământ
Fără să-i bănuim niciun deznodământ
În atmosfera caldă făcută de-acuarela
Pe care pe terasă o-mprăștia clientela
Și vinul explodând cu blândețe în cerul gurii
Trezind întâmplări ascunse prin memorii
Punând sclipiri de rouă în ochii, obrajii, chipurile
Pe care doar tristețile credeam că sunt posibile
Ecoul râsului nostru se auzea pe Mont Blanc
Pe unde nimeni dintre noi nu pusese vreun bocanc
Noi, ce visam la libertatea din îndepărtata Americă
Crezusem că se-oferă ca vreo domnișorică
Dar ea mereu cochetă nouă ni se expune
Când oricărui dictator i-e lesne a o răpune
Gândind cu voce tare, gustam o amandină
Visând la libertatea cu nurii de cadână
Sorbeam cu zgomot din vinul acum searbăd
Desenam planuri pentru un nou prăpăd
Și fumul din țigară se oprea în prelată
Voiam dreptate-n lume fără altă răsplată
Trecuse demult vremea gesturilor amabile
Ne văzusem destinul jucat la păcănele
voiam acum înăuntrul, împrejurul
cerul, hăul
creierul, sufletul
Totul.
Niciun comentariu: