fair-play - Fabrica de fericire

miercuri, 4 august 2021

fair-play

 

FOTO: Lucian Petru GOJA    


am ajuns să contabilizez

clipele în care mă simt bine

când trupul şi mintea mea îşi strâng mâinile

ca după un joc de tenis în care

nu contează cine a pierdut şi cine a câştigat

atâta timp cât a existat fair-play.

nu mă mai fierb la aburii vinovăţiei

după o zi în care nu am luat zece cu steluţă

pentru randamentul în muncă / nu mă mai

şfichiuiesc cu biciul cuvintelor după o zi în care

nu am scris niciun vers.

prezenţa ţânţarilor îmi confirmă că

produc dioxid de carbon de calitate superioară şi

asta-mi e suficient.

veghez asupra încălzirii globale

a trupului meu

ca un mecanic atent ca maşinăria

ruginită de care e legat sentimental

să aibă un sistem de răcire

perfect funcţional.

îi ofer cel mai bun combustibil

pentru producerea de endorfine

şi serotonină

plantez semne rutiere

cu inscripţia interzis

în faţa tuturor gândurilor mele negre

montez vârfuri de cauciuc şi mătase

pe toate săgeţile pe care

mi le arunc uneori

dintr-o emisferă în alta

a creierului.

viaţa mea e roz ca o bomboană fondantă

şterpelită de un copil de la magazinul din colţ

în timp ce adulţii îi predică

despre mâncatul responsabil

de legume şi fructe.



Niciun comentariu:

@diana.topan