Atunci îţi aranjezi melonul pe cap şi ochelarii John Lennon pe nas şi
muşti din vata de zahăr roz, iar vârful nasului îţi devine lipicios. Şi îmi
răspunzi cu glas răstit că nu îmi dai trotineta ta, pentru că ai nevoie de ea
ca să ai o bună perspectivă asupra lumii. Te repezi până la uşa de a cărei
clanţă e legat mănunchiul de baloane multicolore, desfaci panglica satinată şi
o legi de ghidonul trotinetei. Apoi te urci pe trotinetă şi baloanele te poartă
spre cer, în ciuda celor cam o sută patruzeci de kilograme ale tale. Vata de
zahăr roz se amestecă cu norişorii albi şi pufoşi, iar baloanele se sparg unul
câte unul.
 |
| Foto: Lucian Petru GOJA |
Dar tu continui să
pluteşti, răsturnat la orizontală, ca şi cum burta ta imensă ar fi umplută cu
heliu. Trotineta cade şi se izbeşte cu zgomot de caldarâm. Te înconjoară un
stol de raţe sălbatice, şi fiecare prinde în cioc ba un colţ al fracului verde
fistic, ba o bretea, ba un crac al pantalonului evazat sau chiar melonul.
Şi aşa ajungi în Oraşul
Fictiv, unde fiecare clădire are o poveste a ei, căci e construită din cărţi
uriaşe, cu coperţi cartonate. Raţele te lasă pe un turn, şi vârful lui ascuţit
îţi înţeapă burta, care se dezumflă cu un şuierat. Îţi netezeşti fracul, îţi
îndeşi melonul pe cap şi cobori scara spiralată a turnului, luminată din loc în
loc de lămpi de hârtie gălbuie. În timp ce cobori, citeşti povestea scrisă pe
zid, care vorbeşte despre un călător straniu venit de departe, tocmai din
Oraşul Colorat, cu burta lui zburătoare.
Atunci stai o clipă pe
gânduri şi te întrebi dacă lumea e reală, sau e produsul imaginaţiei fiinţelor
nevăzute din Oraşul Fictiv. Îţi prinzi fruntea în palme şi simţi cum tot trupul
îţi cere să mănânci o vată de zahăr pufoasă şi roz.
Niciun comentariu: