Uguitul porumbeilor e ca loviturile unui prunc în pântecul mamei
Viață pusă la păstrare cu câteva lingurițe de conservant
Fâlfâitul aripilor din voliera ascunsă sub ceața deasă
Se aude estompat ca printr-o coajă de ou
E noapte. Niciun om pe strada albastră
Doar promisiunea a sute de vieți în așteptare
ca niște embrioni în laboratorul de biologie
le privesc prin sticla verde a borcanelor
le aud bolborosind sub capacele etanșe ale ferestrelor
realitatea sufocantă
inima broaștei sub lentila microscopului, încă pulsând
creierul meu disecat precum legumele pentru ciorbă
amintirile scurgându-se ca sucul de morcovi
lasă în urmă o ceață lăptoasă
din care răzbat uneori sunete bizare
și gustul sânului mamei.
Niciun comentariu: